img1.jpg)
Vis de Craciun
A fost odata, demult, tare de mult, undeva departe, nu stiu unde, un loc ca de basm, unde iarna era cel mai frumos anotimp, cum nicaieri nu mai vedeai. Neaua acoperea pamantul ca un covor alb si stalucitor, iar frumusetea fulgilor ce cadeau incet, peste tot intinsul fermeca orice privire. Totul era ca intr-un vis: oamenii erau buni, copiii erau cuminti, animalele erau prietenoase, chiar si vulpile si lupii erau pasnici, chiar daca iarna nu era tocmai anotimpul lor preferat.
In locul acela, Mos Craciun venea intotdeauna prima data. Copiii il intampinau de fiecare data, cu lapte si biscuiti, iar Mosul ii rasplatea cu cele mai frumoase jucarii si le indeplinea orice dorinta, pentru ca tot anul faceau doar fapte bune. Doar un copil nu primea niciodata ce isi dorea, iar Mosul ajungea intotdeauna ultima oara. Poate ca facuse fapte rele sau poate ca nu era niciodata cuminte. Oare ce facuse de era mereu ultimul si nu primea niciodata ce isi dorea? Se spune ca nu era deloc un copil rau, ba chiar ajuta satenii la treburi, bunicul sau era multumit de fiecare data de el, iubea animalele si le ingrijea pe cele neajutorate, se juca cu ceilalti copii si iubea si el anotimpul alb ca toti ceilalti. Dar, cu toate acestea Mitzu nu iubea Craciunul si nu credea nici in Mos Craciun. De fiecare data, in seara din ajunul Craciunului, cand toti ceilalti copii ii scriau lui Mos Craciun, el prefera sa iasa singur afara, fara sa se teama de intuneric. Mitzu se plimba pe ulitele satului, de unul singur si privea pe la ferestrele caselor cum toate familiile se pregateau de Craciun: cum copiii se jucau pe langa foc sau cum impodobeau bradul,iar mamele pregateau bucatele pentru ziua sfanta. El insa statea acolo singur si plangea, plangea pentru ca nu avea si el parinti care sa-i pregateasca prajiturelele care miroseau asa de placut, nu avea cine sa-i impodobeasca bradutul sau sa-i citeasca o poveste despre Nasterea lui Iisus Hristos, cum lui i-ar fi placut foarte mult.
Bunicul baiatului tinea foarte mult la el, dar pentru ca era foarte bolnav, nu-l putea sa-l faca pe copil sa simta cu adevarat atmosfera Craciunului, ba mai mult chiar, nepotul era cel care il ingrijea pe batran si se ocupa de toate treburile.
Dar, in acea seara, de Ajun, cand iarna era mai frumoasa ca oricand, cu cerul senin si cu o stalucire mirifica, de Mitzu s-a apropiat un batran, cu o barba alba, imbracat in rosu si, cu o voce calda l-a intrebat:
-De ce plangi micutule?De ce esti afara la ora asta? Nu trebuia sa-l astepti pe Mos Craciun, ca si ceilalti copii?
Baiatul nu l-a recunoscut pe Mosul si i-a raspuns:
-Lasa-ma in pace! Vreau sa fiu singur! Dar tu cine esti?
Batranul nu i-a raspuns si din nou l-a intrebat pe baiat de ce plange. Atunci copilul, pentru a scapa de acel batran misterios, i-a raspuns:
-Pentru ca Mos Craciun nu-mi indeplineste si mie o dorinta, la fel ca si celorlalti copii. Eu nu cred ca el exista!
-Dar ce dorinta ai, dragul mosului?
-Sa am si eu o familie! Sa nu mai petrec Craciunul doar cu bunicul, care este atat de bolnav. Imi doresc ca cineva sa aiba grija si de noi si sa ne iubeasca.
Atunci batranul i-a spus copilului:
-Micutul meu, vei vedea ca dorinta ta se va implini.Trebuie doar ca tu sa crezi in Mos Craciun si vei avea familia pe care atat ti-o doresti! Nu vei mai fii singur! Acum va trebui sa mergi acasa si sa il rogi pe bunicul tau sa te ajute sa-i scrii o scrisoare Mosului, pe care o vei pune langa fereastra. Apoi te vei baga in pat sa dormi. Trebuie sa ai incredere, pentru ca tu esti un copil bun, cu un suflet curat si Mos Craciun te iubeste mult.
Atunci, copilul, si-a sters lacrimile si s-a indreptat spre casa. Pana a ajunge acasa, si-a dat seama ca nu aflase cine era persoana cu care tocmai vorbise, pentru ca era sigur ca nu era cineva din sat si s-a intors acolo unde se intalnise cu batranul. Dar batranul disparuse, iar urmele de pe zapada nu erau, parca nici nu fusese acolo. Nu a inteles prea bine ce se intamplase si a venit acasa sa i ceara ajutorul bunicului, sa scrie scrisoarea. Batranul avea lacrimi in ochi pentru ca nu stia ce sa faca pentru ca nepotelul lui sa nu mai simta lipsa parintilor sai. Acestia au vrut sa-i faca baiatului lor o bucurie. Asa au plecat in padure pentru a lua micutului un brad. Dar acolo, se spune ca ei au fost prinsi de o baba rea, care nu iubea Craciunul, si tinuti inchisi de ea.
Imediat dupa ce a terminat scrisoarea, inghetat si foarte obosit, baiatul a mers la culcare. Dupa ce s-a trezit, a doua zi a vazut ca scrisoarea nu mai era la geam. Cand tot se uita pe geam, a vazut ca cineva venea. Dupa ce a ajuns in fata usii, si-a dat seama ca erau chiar parintii lui. Atunci, copilul a excalamat:
-Mos Craciun exista!Mos Craciun mi-a indeplinit dorinta! Mi-a adus pe mama si pe tata!
Parintii i-au povestit lui Mitzu cum un batran imbracat in rosu i-a salvat de baba cea rea si cum a inchis-o in casa pe care Mosul a inghetat-o pentru a simti si baba frigul pe care parintii si baiatul l-au simtit in suflet cat au fost despartiti. Astfel, copilul si-a dat seama, cu adevarat, ca batranul cu care se intalnise in seara de Ajun, nu era nimeni altul decat Mos Craciun. De atunci, in fiecare an, Mitzu ii scria lui Mos Craciun si ii multumea ca i-a implinit dorita, chiar il astepta cu prajituri pregatite de el.
Raluca Neacsu
A fost odata, demult, tare de mult, undeva departe, nu stiu unde, un loc ca de basm, unde iarna era cel mai frumos anotimp, cum nicaieri nu mai vedeai. Neaua acoperea pamantul ca un covor alb si stalucitor, iar frumusetea fulgilor ce cadeau incet, peste tot intinsul fermeca orice privire. Totul era ca intr-un vis: oamenii erau buni, copiii erau cuminti, animalele erau prietenoase, chiar si vulpile si lupii erau pasnici, chiar daca iarna nu era tocmai anotimpul lor preferat.
In locul acela, Mos Craciun venea intotdeauna prima data. Copiii il intampinau de fiecare data, cu lapte si biscuiti, iar Mosul ii rasplatea cu cele mai frumoase jucarii si le indeplinea orice dorinta, pentru ca tot anul faceau doar fapte bune. Doar un copil nu primea niciodata ce isi dorea, iar Mosul ajungea intotdeauna ultima oara. Poate ca facuse fapte rele sau poate ca nu era niciodata cuminte. Oare ce facuse de era mereu ultimul si nu primea niciodata ce isi dorea? Se spune ca nu era deloc un copil rau, ba chiar ajuta satenii la treburi, bunicul sau era multumit de fiecare data de el, iubea animalele si le ingrijea pe cele neajutorate, se juca cu ceilalti copii si iubea si el anotimpul alb ca toti ceilalti. Dar, cu toate acestea Mitzu nu iubea Craciunul si nu credea nici in Mos Craciun. De fiecare data, in seara din ajunul Craciunului, cand toti ceilalti copii ii scriau lui Mos Craciun, el prefera sa iasa singur afara, fara sa se teama de intuneric. Mitzu se plimba pe ulitele satului, de unul singur si privea pe la ferestrele caselor cum toate familiile se pregateau de Craciun: cum copiii se jucau pe langa foc sau cum impodobeau bradul,iar mamele pregateau bucatele pentru ziua sfanta. El insa statea acolo singur si plangea, plangea pentru ca nu avea si el parinti care sa-i pregateasca prajiturelele care miroseau asa de placut, nu avea cine sa-i impodobeasca bradutul sau sa-i citeasca o poveste despre Nasterea lui Iisus Hristos, cum lui i-ar fi placut foarte mult.
Bunicul baiatului tinea foarte mult la el, dar pentru ca era foarte bolnav, nu-l putea sa-l faca pe copil sa simta cu adevarat atmosfera Craciunului, ba mai mult chiar, nepotul era cel care il ingrijea pe batran si se ocupa de toate treburile.
Dar, in acea seara, de Ajun, cand iarna era mai frumoasa ca oricand, cu cerul senin si cu o stalucire mirifica, de Mitzu s-a apropiat un batran, cu o barba alba, imbracat in rosu si, cu o voce calda l-a intrebat:
-De ce plangi micutule?De ce esti afara la ora asta? Nu trebuia sa-l astepti pe Mos Craciun, ca si ceilalti copii?
Baiatul nu l-a recunoscut pe Mosul si i-a raspuns:
-Lasa-ma in pace! Vreau sa fiu singur! Dar tu cine esti?
Batranul nu i-a raspuns si din nou l-a intrebat pe baiat de ce plange. Atunci copilul, pentru a scapa de acel batran misterios, i-a raspuns:
-Pentru ca Mos Craciun nu-mi indeplineste si mie o dorinta, la fel ca si celorlalti copii. Eu nu cred ca el exista!
-Dar ce dorinta ai, dragul mosului?
-Sa am si eu o familie! Sa nu mai petrec Craciunul doar cu bunicul, care este atat de bolnav. Imi doresc ca cineva sa aiba grija si de noi si sa ne iubeasca.
Atunci batranul i-a spus copilului:
-Micutul meu, vei vedea ca dorinta ta se va implini.Trebuie doar ca tu sa crezi in Mos Craciun si vei avea familia pe care atat ti-o doresti! Nu vei mai fii singur! Acum va trebui sa mergi acasa si sa il rogi pe bunicul tau sa te ajute sa-i scrii o scrisoare Mosului, pe care o vei pune langa fereastra. Apoi te vei baga in pat sa dormi. Trebuie sa ai incredere, pentru ca tu esti un copil bun, cu un suflet curat si Mos Craciun te iubeste mult.
Atunci, copilul, si-a sters lacrimile si s-a indreptat spre casa. Pana a ajunge acasa, si-a dat seama ca nu aflase cine era persoana cu care tocmai vorbise, pentru ca era sigur ca nu era cineva din sat si s-a intors acolo unde se intalnise cu batranul. Dar batranul disparuse, iar urmele de pe zapada nu erau, parca nici nu fusese acolo. Nu a inteles prea bine ce se intamplase si a venit acasa sa i ceara ajutorul bunicului, sa scrie scrisoarea. Batranul avea lacrimi in ochi pentru ca nu stia ce sa faca pentru ca nepotelul lui sa nu mai simta lipsa parintilor sai. Acestia au vrut sa-i faca baiatului lor o bucurie. Asa au plecat in padure pentru a lua micutului un brad. Dar acolo, se spune ca ei au fost prinsi de o baba rea, care nu iubea Craciunul, si tinuti inchisi de ea.
Imediat dupa ce a terminat scrisoarea, inghetat si foarte obosit, baiatul a mers la culcare. Dupa ce s-a trezit, a doua zi a vazut ca scrisoarea nu mai era la geam. Cand tot se uita pe geam, a vazut ca cineva venea. Dupa ce a ajuns in fata usii, si-a dat seama ca erau chiar parintii lui. Atunci, copilul a excalamat:
-Mos Craciun exista!Mos Craciun mi-a indeplinit dorinta! Mi-a adus pe mama si pe tata!
Parintii i-au povestit lui Mitzu cum un batran imbracat in rosu i-a salvat de baba cea rea si cum a inchis-o in casa pe care Mosul a inghetat-o pentru a simti si baba frigul pe care parintii si baiatul l-au simtit in suflet cat au fost despartiti. Astfel, copilul si-a dat seama, cu adevarat, ca batranul cu care se intalnise in seara de Ajun, nu era nimeni altul decat Mos Craciun. De atunci, in fiecare an, Mitzu ii scria lui Mos Craciun si ii multumea ca i-a implinit dorita, chiar il astepta cu prajituri pregatite de el.
Raluca Neacsu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu