Rochita
Undeva, intr-un orasasel, traia o fetita pe nume Miruna. Singura la parinti, fetita era tare rasfatata si pe cat era de rasfatata pe atat era de neingrijita. Toata ziua alerga de colo colo, facea dezordine si uita sa se spale pe maini.
Cand iesea la joaca tipa, le lua jucariile celorlalti copii, nu-i lasa se joace, se murdarea si ajungea acasa foarte tarziu. Toata lumea isi facea griji pentru ea, dar se pare ca Mirunei nu-i pasa nici de grija celorlalti dar nici macar de ea. Mainile murdare, parul nepieptanat si hainutele rupte, murdarenu pareau ca o deranjeaza sau ca reprezinta o grija pentru ea.
Asa era Miruna dintotdeauna, dar nici dupa ce a crescut nu dadea semne ca ar dori sa se schimbe. Era acum o domnisoara inalta, cu ochii mari, cu parul negru si lung, cu buzele ca ciresele coapte de mai si cu un trup de printesa. Nu stim de unde atata frumusetecare slipea chiar si prin obrajii mereu murdari.
Chiar daca venise vremea cand orice fata, mai slaba sau mai grasa, mai inalta sau mai scunda, mai frumoasa sau mai putin frumoasa, sa se imprieteneasca cu un baiat. Miruna simtea niste fluturasi, care ii invadasera stomacul si visa ca e o mica printesa care vrea sa traiasca fericita pana la adanci batranete alaturi de printul ei.
Insa din din cauza faptuli ca Miruna era atat de neingrijita, frumusetea ei nu era observata de niciun baiat. Cand si-a dat seama care este motivul pentru care ceilalti nu o accepta, Miruna a hotarat ca se va schimba, dar nu prea a reusit, la inceput.
Era deja mare dar grija ei de a fii mereu curata si ingrijita lipsea. Chiar daca isi dorea sa nu se mai murdareasca, nu reusea. Ba uita sa-si curete pantofii, ba se spele pe fata sau sa se pieptane si nu reusea niciodata sa fie gata la timp.
Intr-o dimineata, cand s-a trezit sa plece la scoala, a gasit pe scaunul pe care isi tinea hainutele, o rochita noua, alba, cu floricele rosii. Aceea era ultima zi de scoala, iar mama i-o cumparase special pentru serbare, chiar daca era sigura ca o va distruge. Pentru a fii sigura ca va arata ca o printesa, mama a ajutat-o pe Miruna sa se imbrace, i-a aranjat parul si i-a curatat si pantofii.
Pana a ajunge la scoala, o ploaie trecatoare de vara a format mai multe balti, chiar si la poarta scolii. Copiii si parintii au observat cat de schimbata era Miruna si cat putea fii de frumoasa. Entuziasmata de noua ei rochita si de faptul ca reusise sa faca totul cum trebuie, fetita s-a grabit sa intre in curtea scolii, sa-si salute colegii si a scapat cu un picior in balta. De aceasta data, nu a mai trecut asa usor peste faptul ca s-a murdarit si pe obrajii ei curati si imbujorati au inceput sa curga lacrimile. Era pentru prima data cand a plecat capul pentru ca se murdarise.
Toata lumea a fost surprinsa sa o vada asa, dar era mirata in acelasi timp de frumusetea fetei, care pana atunci ramasese ascunsa printrehainele rupte, mainile murdare si parul neingrijit. Chiar daca isi murdarise pe un picior, dar pata aceea nici nu mai era vazuta de oameni, penru ca, in sfarsit, fetita reusise sa se schimbe.
Miruna si-a dat seama ca lumea o privea uimita de schimbarea ei si ar fi dorit sa fie pentru totdeauna asa. De atuci fetita nu mai suporta murdaria si se gandea ca nu ar mai putea vreodata sa mai traiasca la fel ca inainte. Se shimbase atat de mult incat nici nu se mai recunostea in oglinda.
Neacsu Raluca