Greseala se plateste

A fost odata ca niciodata, un catelus tare trist. Toate animalele fugeau de el, chiar si fratii lui, pentru ca era slab si bolnav. Statea mareu singur si plangea pentru ca nu avea prieteni cu care sa se joace, la fel ca fratii lui, iar copiii pe care Norocel ii iubea cel mai mult, il loveau cu pietre si il chinuiau in toate felurile.
Acelasi lucru se intampla aproape in fiecare zi, fara ca el sa se poata apara, pentru ca avea un picior rupt sau ca cineva sa-l protejeze. Norocel nu avea nici mama,murise intr-un accident, dupa ca a incercat sa il salveze pe el. De atunci,fratii lui nu-l mai iubeau, pentru ca il considera vinovat de ce i se intamplase mamei lor si pentru ca trebuiau sa se descurce singuri.
Pe zi ce trecea, Norocel se simtea tot mai singur si plangea pentru ca nimeni nu-l iubea. Pe masura ce trecea timpul, era tot mai slabit, abia mai putea respira si nici sa mearga nu mai putea.
Nimeni nu intelegea ca nici el nu dorea ca mama lor sa moara. Isi dorea sa ia el locul mamei, pentru ca aceasta sa aiba grija de fratii lui, dar nu putea. Nici sa mearga dupa hrana nu putea, pentru ca durerea de la labuta zdrobita era prea puternica. Dormea pe marginea strazii, langa un copac, acolo unde murise mama lui, iar ziua abia putea sa mearga pana la fantana sa mai bea niste apa. Nici macar oamenilor care treceau pe acolo nu li se facea mila de el.
Intr-o zi insorita de vara, cerul s-a acoperit brusc de niste nori intunecati si un vant puternic a inceput sa bata. In scurt timp s-a pornit o ploaie torentiala care a distrus totul in cale. Cat furtuna a durat, Norocel a sperat ca va veni cineva care sa-i ofere si lui un adapost, dar nu s-a intamplat asa. Nu mai putea sa se miste, iar durerea si frica l-au facut sa urle, crezand ca cineva il va ajuta. Dar, din cauza ploii si a vantului, nu l-a auzit nimeni.
Dupa ce furtuna a trecut, oamnii se grabeau sa repare acoperisurile, sa scoata apa din curte si sa curete gospodariile de frunzele si crengile rupte. Unui batran, vijelia ii luase o bucata din acoperisi si o dusese chiar langa copacul unde era Norocel. La inceput, batranul a crezut ca e mort, dar dupa ce s-a apropiat a vazut ca traieste. I s-a facut mila si l-a luat acasa.
Cateva zile la rand, Norocel a fost ingrijit de batran, dar era atat de slabit, incat abia putea sa manance. Cu toate ca nu mai credea ca isi va mai reveni, batranul l-a ingrijit in continuare si iata ca nu in zadar.
Dupa ce Norocel si-a revenit, batranul, care iubea foarte mult animalele, a hotarat sa-l opreasca, pentru ca se atasase prea mult de el pentru a-l abandona.
Norocel era acum foarte frumos si fiecare copil care trecea pe acolo, il ruga pe batran sa i-l dea lui. Norocel era acum sprinten, cu ochii lui mari, rotunzi, grasut si cu o blana pufoasa, ca un norisor. Batranul nu se indura de el, pentru ca era singura lui alinare, iar Norocel era tare credincios.
Intr-o duminica, batranul a plecat la biserica, asa cum facea in fiecere saptamana, dar a uitat poarta deschisa.
Dupa plecarea batranului, Norocel a vazut poarta deschisa si s-a apropiat. Nu ar fi iesit din curte, daca nu ar fi auzit un zgomot. Cand a iesit, a vazut ca langa copacul unde el putea sa moara erau doi catelusi murdari si bolnavi, care plangeau si se impingeau unul in celalalt, de frig. S-a uitat mai bine si a vazut ca erau chiar fratii lui.
Primul lucru la care s-a gandit, a fost sa la intoarca spatele si sa ii lase acolo, dar nu a putut sa plece. L-a apucat pe fiecare cu dintii, si l-a tarat, pana in curtea batranului.
Fratii lui ajunsesera asa pentru ca au incercat sa fure paine de la un brutar. Acesta s-a infuriat si i-a batut pana a cazut lati si brutarul a crezut ca au murit. Dar s-au tarat pana langa copacul unde a stat si Norocel, de teama sa nu le mai faca si alicineva rau.
Norocel a avut grija ca fratii lui sa manance, oferindu-le hrana pe care batranul o lasase pentru el. Putin mai tarziu, dupa masa, catelusii pareau ca si-au revenit.
Intors de la biserica, batranul a vazut poarta deschisa si primul lucru la care s-a gandit a fost ca nu-l va mai gasi pe Norocel. Dar cand a intrat in curte, in pragul usii i-a vazut pe cei doi catelusi si langa ei pe Norocel, care avea grija de ei. Foarte impresionat de ceea ce a vazut, omul a hotarat sa ii tina pana cand se vor face bine.
Pentru ca era foarte sarac, batranul nu isi permitea sa aibã grija de trei animale, oricat de drag i-ar fi fost ele. Astfel, i-a chemat pe copiii care il rugasera sa li-l dea pe Norocel si le-a daruit copiilor cei doi catelusi. Copiii au fost foarte incantati si au promis ca ii vor iubi la fel de mult ca si batranul.
In ziua plecarii,fratii lui Norocel au fost foarte tristi, dar s-au bucurat pentru ca au fost iertati. Si ei l-au iertat pa Norocel pentru ca mama lor murise cand l-a salvat pe el. Cu ochii umezi, i-au multumit fratelui lor ca nu i-a abandonat la fel cum au facut si ei.
Au plecat foarte tristi, pentru ca si-au dat seama ca daca nu-l paraseau dupa moartea mamei acum ar fi ramas impreuna, dar se alinau cu gandul ca vor avea un adapost si ca nu vor mai fi ai nimanui. Cu toate acestea, vor regreta tot timpul greseala facuta fata de fratele lor.

RALUCA NEACSU