Educaţia vine de la părinţi, de la prieteni, de la rude, de la cunoştinţe, de la natură, de la mediul în care trăim, vine din muzică, din pictură,dans şi nu în ultimul rând vine din interior Prima formă este educaţia propriu-zisă, dobândită iar cealaltă este autoeducaţia. Omul reprezintă un produs al propriilor realizări.Ştiinţă modernă a demonstrat că aproape fiecare om este dotat pentru a utiliza instrumentele autoeducaţiei.Studiilefacute de specialişti evidenţiază capacităţile de care dispune creierul uman în stocare şi prelucrarea informaţiilor. Dacă s-ar folosi doar 50% din capacitatea intelectuală, un omobijnuit ar putea să vorbească 30 de limbi şi să urmeze 10 facultăţi. Realitatea e că folosim cel mult 10% din potenţele fizice şi psihice. Diferenţă dintre posibil şi real, este chiar diferenţă dintre ceea ce suntem şi ceea ce putem deveni. Cercetarie relevă faptul că adolescenţii se pot entuziasmă foarte repede, atunci când participă la acţiuni bine organizate. La fel de repede, renunţă sau abandonează, dacă sunt îndrumaţi şi încurajaţi. Omul este cel ce controlează propria să dezvoltare. Începând cu vârstă preadolescenţei, autoeducaţia devine un rezultat, un scop şi un criteriu de evaluare a educaţiei. Pregătirea pentru autoeducaţie, trebuie realizată prin întreg procesul de educaţie. O educaţie de calitate, precede autoeducaţia, oferind elevilor direcţia devenirii, formându-le priceperi şi deprinderi necesare unui comportament independent, le cultivă încrederea în şine. Menirea şcolii, este cea de a provocă în conştiinţă elevului nevoia de autoeducaţie Problemă principală a educaţiei, rămâne nu atât conţinutul, cât modul de a provocă setea copilului pentru cunoaştere, dinamizarea şi conştientizarea propriei deveniri Să educăm copii să se autoeduce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu